Informaţii generale
Simbolismul a apărut la începutul secolului al XX-lea ca reacţie asupra curentelor anterioare, printre care parnasianismul. Apare în Franţa, fiind concretizat de către Jean Moreas în revisa „Le Symbolisme” iar în România este promovat de Alexandru Macedonski prin cenaclul literar şi revista „Literatorul”. Se caracterizează prin folosirea simbolurilor ca principal procedeu artistic, motiv întâlnit şi în alte curente literare precum romantismul.
Reprezentanţi
Alexandru Macedonski
„Noapte de decemvrie”
Pustie şi albă e camera moartă...
Şi focul sub vatră se stinge scrumit...
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o schinteie în ochiu-adormit...
Iar geniu-i mare e-aproape un mit...
Şi nici o schinteie în ochiu-adormit.
Pustie şi albă e-ntinsa câmpie...
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...
Sălbatică fiară, răstriştea-1 sfăşie,
Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit...
E-n negura nopţii un alb monolit...
Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit.
...
Despre Alexandru Macedosnki
Bibliografie
- George Călinescu – Istoria literaturii române (1941)
- Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. I-III, Editura Minerva, Bucureşti, 1970-1971.
- https://culturainiasi.ro/alexandru-macedonski/
George Bacovia
„Rar”
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe --
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur...
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie --
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă...
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Vă rămâne vouă --
Noapte e târzie,
Tremur, tremur, tremur...
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme --
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic...
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie --
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
Despre George Bacovia
Născut în data de 4/17 septembrie 1881 la Bacău, George Bacovia (numele său real este George A. Vasiliu) este considerat şi astăzi drept cel mai mare poet simbolist al literaturii române.
Bibliografie
- Charles Drouhet, Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, 1924
- E. Rădulescu Pogoneanu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, 1940
- https://liceunet.ro/george-bacovia?readmore=true
- Muzică - Nicu Alifantis
Ion Minulescu
„Romanţă fără ecou”
Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...
Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...
Despre Ion Minulescu
Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureşti – d. 11 aprilie 1944, Bucureşti)[5] a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.
Bibliografie
- George Călinescu – Istoria literaturii române (1941)
- Nicolae Manolescu – Istoria critică a literaturii române (2008)
- Manual de Limba şi Literatura Română, clasa a XII-a
- https://www.rador.ro/2024/04/11/portret-75-de-ani-de-la-moartea-scriitorului-ion-minulescu/
- Muzică - formația Mondial
